penna

A Piaseinsa


scritta da Sandro Ballerini nel 1989

Ah Piaseinsa, ah Piaseinsa,
ah Piaseinsa, ah Piaseinsa.
Ricord ancura bein, quand sum partì
la cà duv tant teimp fà, me sum nassì
ag sum, turnä par cäs in sta matein
al cör, al ma guidäva pian pianein.
Ah!! che emussion, quant bei ricord
am sum truvä pr'un pò, in d'un ätar mond.
Un purtunein in mez, a un gran purton
e in fond al curidur, un gran scalon
addrè d'una vedrä, un bel giardein
co'n l'ort duv ho giügä da ragassein
quant rob ricord ancura, chi m'eran cär
e in fond al cör me pröv, un dus amär.
Par Piaseinsa, par Piaseinsa.
Par Piaseinsa, par Piaseinsa.
Che bei ricord, ca viv in sta matein
voi a voi ancura i me, po bei mumeint.
Addrè d'una vedrä, un bel giardein
con fiur, un rampigant e dù banchein
cantävma tùtt insöma pär e ragazz
me mär la lavureva, in s'al terazz
a peins con nustalgia, al teimp passä
allura, a'm vegna voia, da riturnä
A Piaseinsa, a Piaseinsa
a Piaseinsa, a.. Piaseinsa.


E' il commosso canto di un uomo che per caso ritorna alla sua città, davanti al portone della casa natia e i ricordi si affollano nel suo cuore e fanno nascere in lui il desiderio di ritornare a Piacenza.